poezii


 
pantofi mici


nu mi-am mai părăsit de mult oraşul
îi parcurg străzile în fiecare seară
vara
încălţată cu sandalele cu barete
toamna cu pantofii scîlciaţi
de care nu vreau să mă despart
primăvara cu pantofii negri de gumă
iarna
îmbrac cizmele
cu şireturi lungi
pantofii sînt extrem de mici
de dimineaţa pînă seara
mă ocup cu înghesuitul
tălpilor în sandalele de vară
în pantofii de gumă
în pantofii scîlciaţi
în cizmele cu şireturi lungi
în funcţie de anotimp
apoi deschid uşa tacticos
şi fac plimbarea dureroasă
fiecare pas e o străfulgerare
tăioasă şi surdă
pantofii sînt foarte mici
şi eu calc apăsat
mîngîind prin talpa minusculă
trotuarele şi aleile
oraşului meu
apoi mă întorc acasă
îmi eliberez picioarele
şi dorm 



iepurele de martie


astăzi l-am hrănit pe iepurele de martie
deşi gras
şi alb
era foarte înfometat



fără titlu


păpuşa
întinsă pe toracele meu
o priveam cum respiră



ceaşca albă


dezlipirea se produce lent
ca o agonie netedă
în care tulpinile tinere se înlănţuiesc de crengile bătrîne
tot ce mai am de făcut
este să torn ultima picătură de cafea în ceaşca albă




origami


mi-e frică să mă bucur prea mult
de soarele zilei de toamnă
de linia uşii atunci cînd o închid cu grijă
sau de o superbă piesă supertramp
furişată prin difuzorul radioului
o să încerc să împachetez bucuria
într-un sofisticat origami
cu o formă nebănuită
pe care o să îl admir din cînd în cînd
mă tem că fără acest origami
toate se vor sparge
sau se vor fisura
şi eu mă tem de fisuri
şi de spargeri


(printesa portocalie, Brumar, 2011) 



Am avut
o casă
cu parter şi mansardă
şi o casă veche cu ziduri crăpate,
în tocul căreia am scris odată,
demult, sunt fericită
între timp,
am zugrăvit şi
m-am mutat în noua casă,
cu parter şi mansardă
Casa cea veche e topită,
iar cea nouă s-a despicat
Mansarda levitează singură
şi e doar locul în care dorm
Acum casa nouă e
poşeta mea cea maro



 
Am căutat în recycle bin
Ce am găsit: un dop de plută
o ascuţitoare o poză un geamantan mic o harfă un
monstru care zîmbea
Am luat ascuţitoarea şi am ascuţit monstrul zîmbitor
apoi l-am legat cu o sforicică pe care o aveam în buzunar
şi l-am băgat în geamantanul mic
Apoi am cîntat puţin la harfă
Se auzea foarte frumos
Poza era o poză de demult
Nu puteam recunoaşte feţele personajelor
Erau triste.
Lîngă ele, într-un colţ, stătea o pisică
Am luat-o şi am băgat-o în dopul de plută
A mieunat
Apoi am luat mouse-ul
şi la întrebarea
are you sure you want to empty the recycle bin?
am răspuns: yes

 

Am descoperit 21 de moduri de supravieţuire
Primul e să mănînci clătite cu spanac
Al doilea e să împătureşti foarte atent faţa de masă
Şi să nu laşi nici o cută
Al treilea e să telefonezi la prieteni
Al patrulea e să adormi
Al cincilea e să mesteci orbit fără zahăr
Al şaselea e să găteşti supă de cartofi
Al şaptelea e să pluteşti într-un bazin cu apă limpede
Al optulea e să citeşti o carte frumoasă
Al nouălea e să visezi la ce a mai rămas
Al zecelea e să povesteşti tot
Al unsprezecelea e să faci rebus şi să nu găseşti
dezlegările
Al doisprezecelea e să fii foarte trist
Al treisprezecelea e să fii bucuros
Al patrusprezecelea e să ştergi praful
Al cincisprezecelea e să te speli pe cap
Al şaisprezecelea e să plantezi bulbi de lalele
Al şaptesprezecelea e să desenezi
Al optsprezecelea e să te ghemuieşti în pat
Al nouăsprezecelea e să faci facturi
Al douăzecilea e să bei apă plată şi nu prea rece
Al douăzeci şi unulea e să scrii toate astea


(Iepurele de Martie, Leda, 2008)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu